Osteomicrobiologia relevă o legătură promițătoare între microbiota intestinală și prevenirea osteoporozei. Noi cercetări evidențiază tulpinile microbiene care influențează densitatea osoasă, deschizând calea pentru terapiile țintite. Investigațiile ulterioare vor clarifica această axă intestin-os și potențialul său în sănătatea scheletului.
Țesutul osos este supus continuu remodelării osoase (osul deteriorat este resorbit de către osteoclaste și se formează os nou cu ajutorul osteoblastelor. Echilibrul între formarea și resorbția osoasă joacă un rol crucial în menținerea sănătății osoase. Un dezechilibru apare atunci când rata de resorbție osoasă o depășește pe cea a formării osoase, ducând la scăderea densității osoase și a rezistenței, ceea ce duce la afecțiuni cunoscute sub numele de osteopenie și osteoporoză. Echilibrul dintre formarea osoasă și resorbție este influențat de mai mulți factori, dintre care vitamina D, K și acizii grași cu lanț scurt ajută la menținerea structurii osoase prin creșterea absorbției calciului și mineralizarea oaselor.
Recent, microbiomul intestinal a câștigat atenția ca o țintă potențială pentru îmbunătățirea rezistenței osoase, prin implicarea vitaminei K derivate din microbi și a acizilor grași cu lanț scurt . Se pare că, acizii grași cu lanț scurt eliberati de microbiota intestinală, nu numai că au efecte directe asupra remodelării osoase, dar pot afecta și răspunsul imun (celulele T și citokinviele), care poate influența activitatea osteoclastelor și osteoblastelor. S-a constatat că intervențiile care vizează microbiota intestinală, cum ar fi probioticele sau antibioticele, afectează remodelarea osoasă și, astfel, apare o nouă terapie promițătoare pentru osteoporoză.
Un nou studiu observațional, care a inclus două cohorte,a analizat legăturile potențiale dintre microbiomul intestinal și sănătatea scheletului. Cele două cohorte implicate au fost: studiul Framingham Heart (FHS), care cuprinde 1.227 de persoane cu vârste cuprinse între 32 și 89 de ani, respectiv, studiul privind osteoporoza la bărbați (MrOS), care a inclus 836 de participanți cu vârste cuprinse între 78 și 98 de ani.
În cohorta FHS, cercetătorii au observat o asociere negativă între abundența bacteriilor Clostridiales DTU089, Marvinbryantia, Blautia și Akkermansia și măsurile osoase. În cohorta MrOS, autorii au descoperit că abundența crescută a genurilor Methanobrevibacter și DTU089 a fost asociată cu o densitate osoasă corticală mai mică, în timp ce abundența crescută a grupului NK4A136 Lachnospiraceae a fost asociată cu o densitate osoasă corticală mai mare. Cercetătorii au făcut, de asemenea, un pas mai departe și au combinat datele din cele două cohorte pentru a explora legătura dintre microbiota intestinală și densitatea osoasă. Ei au descoperit că o abundență microbiană mai mare de Akkermansia și DTU089 a fost asociată cu o densitate osoasă mai mică. În plus, cercetătorii au descoperit că abundențele mai mari de Lachnospiraceae NK4A136 și Faecalibacterium au fost asociate cu o densitate osoasă corticală mai mare a tibiei. Aceste constatări sugerează că microbiomul intestinal poate juca un rol în sănătatea oaselor, cu anumite tulpini microbiene care afectează măsurile densității osoase.
În cele din urmă, studiul a condus la predicții privind procesele metabolice legate de abundența bacteriilor specifice. În special, o prevalență mai mare a căilor legate de biosinteza histidinei, purinei și pirimidinei a fost asociată cu o creștere modestă a densității osoase. Calea de biosinteză a histidinei participă la reglarea inflamației și a răspunsului imun, în timp ce căile de biosinteză a purinei și pirimidinei participă la creșterea și proliferarea celulelor.
Este esențial să subliniem că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili cauzalitatea dintre microbiomul instinal și osteoporoză. Aceste descoperiri deschid calea pentru dezvoltarea strategiilor terapeutice specifice microbiotei intestinale care vizează prevenirea și tratarea osteoporozei.
Referințe
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36205552/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37296111/
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fendo.2023.1237727/full
